Pastorală la începutul Postului Mare 2023
Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși,
Vă trimit această scrisoare pastorală la începutul Postului Mare din dorința de a vă
pune la inimă câteva îndemnuri părintești pentru folosul duhovnicesc al fiecăruia.
Postul de miercurea și vinerea, ca și cele patru posturi de peste an, dar mai ales,
Postul Mare sau Postul Paștilor, sunt zile și perioade de pocăință, adică de trăire
mai intensă a credinței prin înmulțirea rugăciunii, reținerea de la bucatele de
„dulce“, adică de la carne, lapte, brânză și ouă, precum și prin săvârșirea faptelor
bune față de semenii care au nevoie de ajutorul nostru. Desigur nu numai în zilele
de post suntem chemați să ne rugăm și să facem bine semenilor noștri, ci
întotdeauna. Avantajul postului este că nemâncarea sau mâncarea mai
puțină și mai slabă în calorii potolește în noi patimile trupești și
aprinde în suflet dorul sau „foamea“ după Dumnezeu. Nimeni nu se poate
ruga cu stomacul plin, spun Părinții ascetici. De asemenea, prin post, mintea se
curăță și vede mai bine păcatele, trezind în noi sentimentul pocăinței, adică al
părerii de rău pentru cele făcute, iar inima îi simte mai aproape pe semenii aflați în
suferință.
Postul este o mare binecuvântare pentru sănătatea sufletului și a
trupului. Postind, sufletul se întărește, iar trupul se regenerează, eliminând
toxinele acumulate prin mâncarea de dulce, îndeosebi prin consumul de carne. Din
Sfânta Scriptură știm că până la Potopul lui Noe, oamenii n-au mâncat carne, ci
numai ceea ce producea pământul prin lucrarea lui. Mâncarea de carne îl face pe
om impulsiv și agresiv. De aceea Sfântul Vasile cel Mare spune că numai
atunci vor înceta războaiele când oamenii nu vor mai omorî animalele
pentru a consuma carnea lor. În Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi,
Mântuitorul ne îndeamnă să postim cu bucurie: „Când postiți nu fiți triști ca
fățarnicii… Tu însă când postești… să nu te arăți oamenilor că postești, iar Tatăl
tău care vede în ascuns, îți va răsplăti ție“ (Matei 6,15-18). Numai cei ce postesc
își dau seama de binefacerile postului! De aceea să încercăm să postim tot Postul
Paștilor.
De asemenea Mântuitorul ne cere să iertăm greșalele semenilor noștri.
Căci „de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta
greșalele voastre“ (Matei 6,15). Iertarea ține de identitatea noastră de
creștini. Nu ne putem numi creștini dacă nu iertăm, chiar și pe vrăjmașii noștri.
„Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor
ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc“ (Matei 5,44).
Este adevărat că a ierta nu este ușor. Uneori iertăm, dar nu din toată inima, ci
ținem minte răul, cum auzim uneori: „îl iert, dar nu-l uit“ sau „îl iert, dar nu vreau
să-l mai văd“. Însă Dumnezeu ne cere „să iertăm din inimă“ (Matei 18,35).
Iar pentru a ierta din inimă trebuie să-I cerem lui Dumnezeu puterea de a ierta:
„Doamne dă-mi puterea să nu țin minte răul! Doamne dă-mi puterea să iert din
inimă“! Să știm și aceea că nimeni nu ne poate face vreun rău fără îngăduința lui
Dumnezeu. Iar dacă Dumnezeu îngăduie să suferim nedreptăți din partea
semenilor o face spre binele nostru pentru ca să ne smerim și să ne
recunoaștem propriile păcate. Când împăratul David era blestemat de un
supus al său, pe nume Șimei, zicea ostașilor săi : „Lăsați-l să blesteme, căci
Domnul i-a poruncit să blesteme pe David…. Poate va căuta Domnul la umilirea
mea și-mi va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui“ (I Regi 16, 10-12).
Sfânta Evanghelie de astăzi se încheie cu îndemnul Mântuitorului: „Nu vă adunați
comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci
vă adunați comori în cer unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le
sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta“ (Matei 6, 19-
21). Sfântul Apostol Pavel spune că „iubirea de arginți este rădăcina
tuturor relelor“ și că „cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință și sau străpuns cu multe dureri“ (I Timotei 6,10). Lucrul acesta îl constatăm la tot
pasul. Oamenii aleargă de dimineața până seara după câștig. Mulți muncesc peste
măsură și se îmbolnăvesc. Copiii, având de toate, nu știu să aprecieze munca
părinților și se rătăcesc, precum fiul risipitor din Evanghelie, căutând doar plăcerile
vieții.
Salvarea noastră a tuturor este Hristos Domnul Care ne îndeamnă, zicând:
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se
vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33). Să trăim deci o viață simplă și cumpătată,
să fim buni și milostivi! Fericirea vieții nu constă în a avea multe, ci în a-L avea
pe Dumnezeu în suflet, a ierta și a iubi, făcând întotdeauna binele. Mântuitorul a
zis: „Mai fericit este a da, decât a lua“ ( Faptele Apostolilor 20, 35). Un
adevăr dumnezeiesc pe care m-aș bucura să-l verificați fiecare, încercând să ajutați,
în mod constant, pe cei mai săraci! Să nu uitați de proiectul nostru de suflet:
„Burse pentru copii săraci din Moldova” și să trimiteți ajutorul
Dumneavoastră în contul pentru acești copii!
Vă pun, de asemenea, la inimă să vă spovediți și să vă împărtășiți cu Sfintele Taine,
nu numai în posturile de peste an, ci cât mai des, pentru a-L avea mereu pe Hristos
în sufletul și trupul vostru.
Mă rog Bunului Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți: părinți, copii, tineri și
vârstnici și să vă ajute să postiți fiecare după putere pentru ca să vă bucurați de
marele praznic al Învierii Domnului.
+Mitropolitul Serafim