„Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua (si) astazi”
Iubiti credinciosi, cine nu cunoaste si nu re-cunoaste aceste cuvinte nu se poate considera crestin;
sau e crestin doar cu numele.
Ele fac parte din rugaciunea Tatal nostru, rugaciune model, scurta si plina de har, rostita de Mantuitorul insusi, la cererea ucenicilor Sai.
Nu ne indoim de faptul ca cei ce-L urmau pe Bunul Mantuitor, stiau sa se roage si se rugau asa cum stiau ei. De data aceasta, insa, voiau ceva mai mult, voiau un model de rugaciune, voiau sa afle cum se roaga Invatatorul lor constienti fiind ca, prin rugaciune, ei se pot apropia si mai mult de Tatal Ceresc, se pot imbunatati sufleteste, pot primi mai mult har si mai multa intelepciune, pot atinge un inalt nivel de comuniune cu Tatal Cel ceresc. Ba, am putea spune ca, ei, voiau sa intre in viata intima, tainica a Dascalului lor, voiau sa cunoasca viata Lui launtrica pentru ca, aici, in adincul fiintei se lucreaza marea taina a vietii si a mortii. Ei Il vedeau rugandu-Se, dar nu stiau cum anume, cu ce cuvinte, ce spune El in rugaciunile Sale.
La rugamintea lor: „Doamne, invata-ne sa ne rugam”,Mintuitorul le ascultat rugamintea, dandu-le cel mai frumos si mai complet model de rugaciune. Efectele binefacatoare care se realizeaza prin aceasta rugaciune nu le poate cunoaste si gusta decit acela care o rosteste si o traieste in toata intensitatea si arderea launtrica.
Imi amintesc cu evlavie, dar si cu recunostinta, de un prieten medic, care marturisea din experienta lui spunind ca, rugaciunea Tatal nostru, rostita si traita cu toata intensitatea, are si efecte terapeutice, vindecatoare, constatind ca, ea, usureaza, alina, si vindeca, tocmai pentru ca, rugaciunea, este un exercitiu al sufletului si al mintii care echilibreaza intreaga noastra fiinta, reface si improspateaza comuniunea cu Dumnezeu. Iata , deci , ca si unii oameni de stiinta traitori si rugatori au ajuns sa constate si sa confirme ceea ce Sfintii Parinti au spus inca cu multe secole in urma. E cit se poate de firesc ca, rugaciunea sa aiba si acest efect vindecator, tinind cont de faptul ca acolo unde sufletul este sanatos, si trupul se impartaseste de energii datatoare de viata, de har si binecuvantare cereasca, si poate lupta impotriva rautatilor care vin asupra sa.
Ne-am intrebat vreodata de ce Mintuitorul n-a fost niciodata bolnav ?… desi a fost om ca si noi. Sfinta Scriptura nu mentioneaza faptul ca Mantuitorul ar fi fost vreodata bolnav; a fost flamind, a fost insetat si obosit, dar niciodata bolnav. Sufletul Lui dumnezeiesc, sfant si fara de pacat, a pastrat si trupul Sau intr-un echilibru perfect. Suferintele de care a avut parte prin patimile si moartea Sa, n-au fost decit rezultatul unei actiuni dinafara, o biruinta temporara a diavolului acceptata de buna voie de catre Mintuitorul Iisus Hristos, ca jertfa de rascumparare pentru intreg neamul omenesc.
Rugaciunea in general, si rugaciunea tatal nostru in special, este un miracol, o lucrare tainica care transforma comunicarea in comuniune. De fapt, numai atunci rugatorul poate spune ca traieste in rugaciune, ca se roaga cu adevarat, cind comunicarea cu Dumnezeu se ridica la starea de comuniune, de unitate spirituala cu Cel cu care vorbeste. Acest urcus duhovnicesc il urmareste si-l doreste Iisus Hristos de la noi atunci cand spune: „Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu”.
In acest context, cuvintul paine nu este limitat la strictul sau inteles, ci, el, cuvantul capata dimensiuni existentiale, fiintiale. Cuvantul purtator de har, rugaciunea, virtutea….devin painea necesara vietii „de toate zilele, adica de fiecare zi”. Este dovada ca, omul, pe langa painea necesara trupului, are nevoie absoluta si de o altfel de paine, tot atat de necesara -daca nu chiar mai necesara- pentru sufletul sau.
Sfanta evanghelie ne spune ca Mantuitorul Iisus Hristos a hranit mai intai sufletele ascultatorilor Sai, vorbindu-le o zi intreaga iar „spre seara”, ca o necesitate vitala, biologica, naturala, i-a hranit si trupeste „din cinci paini si doi pesti”.
Cu siguranta ca multi dintre cei ce-au murit moarte de martiri pentru Hristos, au fost si dintre cei cinci mii de barbati care s-au impartasit din aceasta „Cina tainica”, completa si complexa, oferita de Mantuitorul . Aceasta minune a fost ca un dar, ca o rasplata, ca o rugaciune implinita care a venit din partea Fiului lui Dumnezeu peste toti cei ce , cu rabdare si credinta, L-au ascultat si L-au urmat.
Iubiti credinciosi, aceasta minune a inmultirii painilor are o semnificatie mult mai adinca si mai tainica; ea, prefigureaza de fapt Cina cea de Taina, comuniunea cu Hristos prin impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. „Eu sunt Painea vietii” spune Mantuitorul, iar acum o si demonstreaza, inmultind painile si pestii, saturind sufleteste pe toti cei prezenti. „Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata si cine crede in Mine niciodata nu va inseta”. (Ioan 6, 23-35) . Desigur , aceste cuvinte ne reamintesc de convorbirea Mantuitorului cu femeia samarineanca, la fantana lui Iacob, careia i-a descoperit izvorul adevaratei vieti spunindu-i: „Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai inseta niciodata, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa vie – curgatoare- spre viata vesnica”.(Ioan-4, 13-14) Iata, deci, aici este Izvorul Vietii vesnice, Izvorul vietii noastre, adevarata Paine a vietii.
Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-o rugaciune pe care preotul o rosteste in taina la Sf. Liturghie, reda acest mister, aceasta mare Taina in cuvinte care ne coplesesc prin frumusete, simplitate si profunzime: „Cel ce se imparte si nu Se desparte, Cel ce se mananca pururea si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartasec, ii sfinteste”.
Cei cinci mii de barbati, afara de femei si copii, de care ne vorbeste Sf.Evanghelie au alergat in cautarea adevarului si l-au gasit in cuvantul, viata, faptele si minunile Mantuitorului Hristos.
Nici noi, cei de astazi, nu vom gasi o alta cale, un alt adevar si o alta viata decat in Hristos: Calea, Adevarul si Viata prin excelenta. Si astazi ca si atunci, cei insetati de dreptate, adevar si viata aleasa se vor regasi in sanul Bisericii lui Hristos, Biserica cea adevarata, Biserica cea mantuitoare.
In acest scop mantuitor, „Painea vietii” ne este pusa zilnic pe Masa Sfantului Altar. Stapanul ne imbie cu parinteasca-I iubire: „Veniti, ca iata toare sunt gata”, toate sunt pregatite pentru voi toti. Sa intram, deci, rostnd in taina, cu adaca smerenie si recunostinta cuvintele invatate chiar de la Domnul:”Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua si astazi…”.
Amin.