Cuvant de Inviere
Hristos a inviat!
Iubiti credinciosi,
De peste 2000 de ani intreaga crestinatate sarbatoreste ziua binecuvantata in care Iisus Hristos Mantuitorul lumii a inviat din moarte. In fiecare an, in prag de primavara, minunea Invierii Domnului ne reaminteste ca, noi, oamenii, n-am fost creati spre moarte, ci spre viata vesnica.
Acesta este motivul pentru care ne adunam aici, in tacerea noptii, credinciosi și mai putin credinciosi, poate chiar necredinciosi; virtuosi si pacatosi, tineri si batrani, barbati, femei si copii…toti venind la sfanta biserica pentru a ne impartasi din Taina tainelor, din minunea Invierii.
Stim preabine ca pentru cei mai multi dintre noi acest moment este sublim, cu adevarat dumnezeiesc, in timp ce pentru altii ar putea fi doar interesant; pentru unii emotionant pana la lacrimi, pentru altii doar frumos; pentru unii luminat si incarcat de har si binecuvantare, pentru altii doar o simpla manifestare traditionala… fiecare traind acest moment in functie de relatia sa personala cu Dumnezeu, pe masura credintei fiecaruia.
Cel ce a venit la Inviere insetat de iubire si adevar, se va intoarce acasa cu sufletul plin de Dumnezeul iubirii si al adevarului; cel ce a venit doar pentru frumusetea praznicului, s-a putut bucura de un ceremonial frumos si luminat; cel ce a venit doar pentru bunatatile culinare, nu se va intoarce acasa cu mana goala. Praznicul Invierii ne indestuleaza pe toti, si spiritual si material. Nimeni nu se va intoarce acasa mai sarac de cum a venit, pentru ca Domnul Dumnezeu e nemasurat in bunatate si darnic intru-toate.
El ofera cu aceeasi dragoste si marinimie sufleteasca si celui ce merita, si celui ce nu merita. Asa e Dumnezeu! El nu da cu masura, si nici nu cauta la fata omului. Domnul e generos, pentru ca El S-a jertfit si a inviat pentru toti deopotriva, si pentru cei buni, si pentru cei rai si de aceea tot ce da, da din preaplinul iubirii sale.
Prin urmare, numai cel ce nu vrea, numai cel ce refuza bunatatea si marinimia lui Dumnezeu, numai acela nu se va putea bucura de acest praznic luminat.
Cum sa-l faci pe om fericit, daca el nu vrea!
Iubiti credinciosi,
In aceste clipe de bucurie si iluminare sufleteasca, sa incercam macar un minut de tacere launtrica pentru a ingadui luminii lui Hristos sa patrunda in sufletele noastre.
Sa incercam acest lucru chiar acum si vom vedea cum, lumina lui Hristos, va trece dincolo de privirea noastra, v-a patrunde lin in adancurile fiintei noastre.
Pacat ca nu va puteti vedea chipurile luminate, fetele patrunse de lumina pe care o tineti cu evlavie in mainile dumneavoastra. Daca va-ti vedea, ati constata cu uimire cum, aceasta lumina pe care ati primit-o, va transfigureaza intru-totul, va face mai frumosi, va deschide sufletele… pentru ca Hristos, Lumina lumii, va curata sufletele, va lumineaza viata, va da posibilitatea sa luati viata de la inceput, chiar din acest moment, chiar din aceasta noapte si din acest loc. Lumina lui Hristos va reda frumusetea chipului launtric cu tot ce are el mai sublim si mai frumos.
Noi nici nu stim cat de minunati si de pretiosi suntem! Amintiti-va ca Iisus Hristos a spus un lucru extraordinar; ca lumea intreaga, cu toate minunatiile ei, cu imensitatea si frumusetile ei, nu valoreaza cat un suflet de om. Va dati seama ce suntem? ce valori, ce comori a pus Dumnezeu in fiecare dintre noi?
Haideti, dragii mei, sa re-descoperim aceste comori impreuna cu Hristos. Nu vedeti ca noi nu mai avem capacitatea de a ne vedea unii pe altii decat rai, urati, necinstiti, mincinosi, falsi, prefacuti…, ba, uneori folosim cuvinte si mai grele.
Oare chiar asa sa fim? De ce Hristos ne spune ca suntem atat de valorosi iar noi ne facem unii pe altii oameni de nimic?
Haideti sa-L lasam pe Hristos sa intre in camara sufletului nostru, in adancul fiintei noastre si sa refaca, sa ne redea frumusetea cea pierduta.
Sa faca El putina ordine in mintile noastre. Sa armonizeze El sentimentele noastre si viata noastra de zi cu zi. Ca, singuri, iata, nu suntem in stare sa ne schimbam prea mult.
Cum putem dori si spera la o lume mai buna, daca noi devenim din ce in ce mai rai? E un non sens.Cum putem astepta o viata mai frumoasa si mai linistita, daca noi traim intr-o dezordine, intr-un dezmat moral de care noi insine ne speriem?
De multe ori nu ne mai cunoastem si aproape ca nu ne mai recunoastem unii pe altii. In noi, aproape ca nu se mai vede chipul frumos si luminos al lui Dumnezeu.
„Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste” a strigat psalmistul Davit in disperarea caderii lui.
Va asigur, dragi mei, ca daca ne vom lasa patrunsi de lumina lui Hristos, acum si aici, si in viitor, vom avea bucuria pe care a avut-o apostolul Toma cand L-a vazut pe Hristos inviat. Va amintiti, desigur,cum a strigat Toma cand L-a vazut pe Hristos inviat: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”
Cata mirare, cata uimire, cata bucurie si admiratie s-a revarsat in sufletul acestui om, cand L-a vazut pe Hristos inviat, cand a vazut cu ochii sai minunea Invierii.
Nu uitati, dragii mei, ca ceea ce ne ofera Hristos, nu ne poate oferi nimeni din lumea aceasta. Nu spun cuvinte mari, de dragul cuvintelor.
Dar, ati mai auzit vreodata sau ati intalnit pe cineva care sa va iubesca chiar si atunci cand nu-i acordati nici o atentie, cand ii intoarceti spatele, cand uitati de el, cind il judecati, cand treceti nepasatori pe langa el?
Ei bine, Iisus Hristos, aceasta face: iubeste, iarta, mangaie, alina, iese in intampinare, sare in ajutor…tocmai atunci esti mai singur, mai incercat, mai neajutorat.
Doamne, ce minunat este sa stii ca ai pe cineva atunci cand nu mai ai pe nimeni!
Ce fericiti am putea fi daca L-am cunoaste cu adevarat pe Hristos! Cat de minunata ar fi viata noastra!
Dragii mei,
Un an intreg ma tot gandesc si ma intreb: ce s-ar cuveni sa va spun in aceasta noapte pentru a reusi sa va sensibilizez sufletele, sa va misc putin inimile, sa va suscit interesul fata de problemele fundamentale ale vietii.
Ma gandesc deasemenea; ce ati dori Dvs. sa va spun.? Ce anume v-ar interesa ? Ce vreti de la viata, de la Dumnezeu, de la Biserica, de la preot?
Incercati sa va puneti singuri intrebarea: ce astept eu de la Hristos, de la Biserica Lui, de la slujitorii Lui, de la semenii mei, de la lumea in care traiesc?
V-am pus aceasta intrebare pentru faptul ca, in aceasta noapte, se implinesc 20 de ani de cand am oficiat prima slujba de inviere, aici in capitala Bavariei. De 20 de ani ma tot intreb : oare ce asteapta credinciosii acestia de la mine?
Mi-am pus aceasta intrebare constatand cu uimire ca oricat ma straduiesc, orice fac, oricat ma rog, oricat alerg…nu reusesc sa va adun, nu reusesc sa va conving ca fara Hristos viata nu-si gaseste nici o justificare, nici un rost.
Or, Hristos are nevoie de fiecare dintre noi, de noi toti, ca toti suntem ai Lui.
Sufletul din noi este briliantul fiintei noastre pe care Hristos L-a sadit in noi si il doreste din nou la Sine. El ni l-a dat si-l vrea inapoi, ca este al Lui.
Ce aveti de gand sa faceti cu aceasta comoara? Ce vreti sa faceti cu sufletul si cu viata dumneavoastra?
Unde vrem sa ajunga omenirea, daca noi stam mai mult cu spatele la Dumnezeu.
Mereu ne plangem ca lumea e rea, ca oamenii se degradeaza vazand cu ochii. -Despre ce lume vorbim? La ce oameni ne referim? Oare nu facem si noi parte din aceasta lume? Oare nu suntem chiar noi cei pe care-i incriminam, ii judecam si-i aratam cu degetul?
Pentru a raspunde acestor multe intrebari, eu va provoc, acum, in aceasta luminata zi a Invierii chemandu-va la o viata mai frumoasa, mai linistita, mai tihnita, mai superioara, mai omeneasca daca vreti.
Haideti, dragii mei, sa dam glas marturisirii pe care au facut-o nasii nostri atuci cand am fost botezati, raspunzand la intrebarea: „Te-ai unit cu Hristos?
-Da, m-am unit cu Hristos!”, au marturisit ei in fata lui Dumnezeu.
Cum ne-am unit cu Hristos, cand noi nu mai stim aproape nimic despre El, nu mai facem aproape nimic pentru El si impreuna cu El?
De atunci si pana astazi au trecut ani multi iar noi ne-am indepartat de Hristos, Il cautam de Pasti si de Craciun si, eventual, cand ajungem la vreun necaz.
In numele Lui, va chem la un nou mod de viata: viata in Hristos si cu Hristos. Nici nu stiti cat de frumoasa si de luminoasa este aceasta impreuna-lucrare, aceasta impreuna-vietuire cu Hristos.
„Cel ce are urechi de auzit sa auda!”
Va multumesc ca ati venit in aceasta noapte sa-L primiti pe Hristos in sufletele dumneavoasta.Va multumesc ca ati venit sa ne bucuram impreuna de farmecul acestei nopti sfinte, de lumina Invierii Sale.
Multumesc si celor veniti din tara, de pe meleagurile noastre dragi, dar si celor din orasele invecinate. In mod special multumesc celor ce si-au dat osteneala pentru ca, noi toti, sa ne putem bucura de acest praznic luminat.
Tuturor va impartasesc binecuvantarea lui Hristos.
Duceti bucuria Invierii tuturor celor dragi, dar mai ales celor bolnavi care ar fi dorit sa vina la slujba de Inviere dar, din cauza suferintei, n-au putut.
Duceti lumina Invierii si celor care ar fi putut sa vina, dar nu s-au ostenit sa iasa din casa.
Spuneti-le tuturor ca Hristos a inviat si pentru ei.
Lumina Invierii sa va umple sufletele de bucurie!
Sarbatori fericite!
Amin.
Hristos a inviat!
Preot,
Simion Felecan