Hristos a înviat!
Iubiţi credincioşi,
De peste 2000 de ani întreaga creştinătate sărbătoreşte ziua binecuvântată în care Iisus Hristos Mântuitorul lumii a înviat din moarte. În fiecare an, în prag de primăvară, minunea Învierii Domnului ne reaminteşte că, noi, oamenii, n-am fost creaţi spre moarte, ci spre viaţă veşnică.
Acesta este motivul pentru care ne adunăm aici, în tăcerea nopții, credincioși și mai puțin credincioşi, poate chiar necredincioşi; virtuoşi şi păcătoşi, tineri şi bătrâni, bărbaţi, femei şi copii…toţi venind la sfânta biserică pentru a ne împărtăși din Taina tainelor, din minunea Învierii.
Ştim preabine că pentru cei mai mulţi dintre noi acest moment este sublim, cu adevărat dumnezeiesc, în timp ce pentru alţii ar putea fi doar interesant; pentru unii emoţionant până la lacrimi, pentru alţii doar frumos; pentru unii luminat şi încărcat de har şi binecuvântare, pentru alţii doar o simplă manifestare tradițională… fiecare trăind acest moment în funcție de relaţia sa personală cu Dumnezeu, pe măsura credinței fiecăruia.
Cel ce a venit la Înviere însetat de iubire şi adevăr, se va întoarce acasă cu sufletul plin de Dumnezeul iubirii şi al adevărului; cel ce a venit doar pentru frumuseţea praznicului, s-a putut bucura de un ceremonial frumos și luminat; cel ce a venit doar pentru bunătăţile culinare, nu se va întoarce acasă cu mâna goală. Praznicul Învierii ne îndestulează pe toţi, şi spiritual şi material. Nimeni nu se va întoarce acasă mai sărac de cum a venit, pentru că Domnul Dumnezeu e nemăsurat în bunătate şi darnic întru-toate.
El oferă cu aceeaşi dragoste şi mărinimie sufletească şi celui ce merită, şi celui ce nu merită. Aşa e Dumnezeu! El nu dă cu măsură, şi nici nu caută la faţa omului. Domnul e generos, pentru că El S-a jertfit şi a înviat pentru toţi deopotrivă, şi pentru cei buni, şi pentru cei răi și de aceea tot ce dă, dă din preaplinul iubirii sale.
Prin urmare, numai cel ce nu vrea, numai cel ce refuză bunătatea şi mărinimia lui Dumnezeu, numai acela nu se va putea bucura de acest praznic luminat.
Cum să-l faci pe om fericit, dacă el nu vrea!
Iubiţi credincioşi,
În aceste clipe de bucurie şi iluminare sufletească, să încercăm măcar un minut de tăcere lăuntrică pentru a îngădui luminii lui Hristos să pătrundă în sufletele noastre.
Să încercăm acest lucru chiar acum şi vom vedea cum, lumina lui Hristos, va trece dincolo de privirea noastră, v-a pătrunde lin în adâncurile fiinţei noastre.
Păcat că nu vă puteţi vedea chipurile luminate, fețele pătrunse de lumina pe care o țineți cu evlavie în mâinile dumneavoastră. Dacă va-ţi vedea, ați constata cu uimire cum, această lumină pe care aţi primit-o, vă transfigurează întru-totul, vă face mai frumoşi, vă deschide sufletele… pentru că Hristos, Lumina lumii, vă curăţă sufletele, vă luminează viața, vă dă posibilitatea să luaţi viaţa de la început, chiar din acest moment, chiar din această noapte şi din acest loc. Lumina lui Hristos vă redă frumuseţea chipului lăuntric cu tot ce are el mai sublim şi mai frumos.
Noi nici nu știm cât de minunaţi şi de prețioși suntem! Amintiţi-vă că Iisus Hristos a spus un lucru extraordinar; că lumea întreagă, cu toate minunăţiile ei, cu imensitatea şi frumuseţile ei, nu valorează cât un suflet de om. Vă daţi seama ce suntem? ce valori, ce comori a pus Dumnezeu în fiecare dintre noi?
Haideţi, dragii mei, să re-descoperim aceste comori împreună cu Hristos. Nu vedeţi că noi nu mai avem capacitatea de a ne vedea unii pe alţii decât răi, urâţi, necinstiţi, mincinoşi, falşi, prefăcuţi…, ba, uneori folosim cuvinte şi mai grele.
Oare chiar aşa să fim? De ce Hristos ne spune că suntem atât de valoroşi iar noi ne facem unii pe alţii oameni de nimic?
Haideţi să-L lăsăm pe Hristos să intre în cămara sufletului nostru, în adâncul fiinţei noastre și să refacă, să ne redea frumuseţea cea pierdută.
Să facă El puţină ordine în minţile noastre. Să armonizeze El sentimentele noastre şi viaţa noastră de zi cu zi. Că, singuri, iată, nu suntem în stare să ne schimbăm prea mult.
Cum putem dori şi spera la o lume mai bună, dacă noi devenim din ce în ce mai răi? E un non sens.Cum putem aştepta o viaţă mai frumoasă şi mai liniştită, dacă noi trăim într-o dezordine, într-un dezmăţ moral de care noi înşine ne speriem?
De multe ori nu ne mai cunoaştem şi aproape că nu ne mai recunoaştem unii pe alţii. În noi, aproape că nu se mai vede chipul frumos și luminos al lui Dumnezeu.
„Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte” a strigat psalmistul Davit în disperarea căderii lui.
Vă asigur, dragi mei, că dacă ne vom lăsa pătrunşi de lumina lui Hristos, acum şi aici, şi în viitor, vom avea bucuria pe care a avut-o apostolul Toma când L-a văzut pe Hristos înviat. Vă amintiţi, desigur,cum a strigat Toma când L-a văzut pe Hristos înviat: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Câtă mirare, câtă uimire, câtă bucurie și admiraţie s-a revărsat în sufletul acestui om, când L-a văzut pe Hristos înviat, când a văzut cu ochii săi minunea Învierii.
Nu uitaţi, dragii mei, că ceea ce ne oferă Hristos, nu ne poate oferi nimeni din lumea aceasta. Nu spun cuvinte mari, de dragul cuvintelor.
Dar, aţi mai auzit vreodată sau aţi întâlnit pe cineva care să vă iubescă chiar şi atunci când nu-i acordaţi nici o atenţie, când îi întoarceți spatele, când uitaţi de el, cînd îl judecați, când treceți nepăsători pe lângă el?
Ei bine, Iisus Hristos, aceasta face: iubeşte, iartă, mângâie, alină, iese în întâmpinare, sare în ajutor…tocmai atunci ești mai singur, mai încercat, mai neajutorat.
Doamne, ce minunat este să ştii că ai pe cineva atunci când nu mai ai pe nimeni!
Ce fericiţi am putea fi dacă L-am cunoaşte cu adevărat pe Hristos! Cât de minunată ar fi viaţa noastră!
Dragii mei,
Un an întreg mă tot gândesc și mă întreb: ce s-ar cuveni să vă spun în această noapte pentru a reuşi să vă sensibilizez sufletele, să vă mişc puţin inimile, să vă suscit interesul faţă de problemele fundamentale ale vieţii.
Mă gândesc deasemenea; ce aţi dori Dvs. să vă spun.? Ce anume v-ar interesa ? Ce vreţi de la viaţă, de la Dumnezeu, de la Biserică, de la preot?
Încercați să vă puneți singuri întrebarea: ce aştept eu de la Hristos, de la Biserica Lui, de la slujitorii Lui, de la semenii mei, de la lumea în care trăiesc?
V-am pus această întrebare pentru faptul că, în această noapte, se împlinesc 20 de ani de când am oficiat prima slujbă de înviere, aici în capitala Bavariei. De 20 de ani mă tot întreb : oare ce aşteaptă credincioşii aceştia de la mine?
Mi-am pus această întrebare constatând cu uimire că oricât mă străduiesc, orice fac, oricât mă rog, oricât alerg…nu reuşesc să vă adun, nu reuşesc să vă conving că fără Hristos viaţa nu-şi găseste nici o justificare, nici un rost.
Or, Hristos are nevoie de fiecare dintre noi, de noi toţi, că toţi suntem ai Lui.
Sufletul din noi este briliantul fiinţei noastre pe care Hristos L-a sădit în noi și îl doreşte din nou la Sine. El ni l-a dat şi-l vrea înapoi, că este al Lui.
Ce aveţi de gând să faceţi cu această comoară? Ce vreţi să faceţi cu sufletul şi cu viaţa dumneavoastră?
Unde vrem să ajungă omenirea, dacă noi stăm mai mult cu spatele la Dumnezeu.
Mereu ne plângem că lumea e rea, că oamenii se degradează văzând cu ochii. -Despre ce lume vorbim? La ce oameni ne referim? Oare nu facem şi noi parte din această lume? Oare nu suntem chiar noi cei pe care-i incriminăm, îi judecăm şi-i arătăm cu degetul?
Pentru a răspunde acestor multe întrebări, eu vă provoc, acum, în această luminată zi a Învierii chemându-vă la o viață mai frumoasă, mai liniștită, mai tihnită, mai superioară, mai omenească dacă vreți.
Haideţi, dragii mei, să dăm glas mărturisirii pe care au făcut-o naşii noştri atuci când am fost botezaţi, răspunzând la întrebarea: „Te-ai unit cu Hristos?
-Da, m-am unit cu Hristos!”, au mărturisit ei în faţa lui Dumnezeu.
Cum ne-am unit cu Hristos, când noi nu mai ştim aproape nimic despre El, nu mai facem aproape nimic pentru El şi împreună cu El?
De atunci și până astăzi au trecut ani mulți iar noi ne-am îndepărtat de Hristos, Îl căutăm de Paști și de Crăciun și, eventual, când ajungem la vreun necaz.
În numele Lui, vă chem la un nou mod de viaţă: viaţa în Hristos şi cu Hristos. Nici nu ştiţi cât de frumoasă şi de luminoasă este această împreună-lucrare, această împreună-vieţuire cu Hristos.
„Cel ce are urechi de auzit să audă!”
Vă mulţumesc că aţi venit în această noapte să-L primiţi pe Hristos în sufletele dumneavoasta.Vă mulţumesc că aţi venit să ne bucurăm împreună de farmecul acestei nopţi sfinte, de lumina Învierii Sale.
Mulţumesc şi celor veniţi din ţară, de pe meleagurile noastre dragi, dar şi celor din oraşele învecinate. În mod special mulţumesc celor ce şi-au dat osteneala pentru ca, noi toţi, să ne putem bucura de acest praznic luminat.
Tuturor vă împărtăşesc binecuvântarea lui Hristos.
Duceţi bucuria Învierii tuturor celor dragi, dar mai ales celor bolnavi care ar fi dorit să vină la slujba de Înviere dar, din cauza suferinţei, n-au putut.
Duceţi lumina Învierii şi celor care ar fi putut să vină, dar nu s-au ostenit să iasă din casă.
Spuneţi-le tuturor că Hristos a înviat şi pentru ei.
Lumina Învierii să vă umple sufletele de bucurie!
Sărbători fericite!
Amin.
Hristos a înviat!
Preot,
Simion Felecan