Membrii corului ”AGAPIA”
Dirijor: Adrian Sandu
Sopran:
Popa Iulia Simina
Albestean Alpinia
Suciu Ana
Meres Ana
Motoc Elisabeta
Humm Liliana
Streckffus Domnica
Drug Sanda
Motoc Salomeea
Anca Stefan
Alto:
Dauceanu Ioana
Wolf Antoaneta
Filipi Cristina
Motoc Maria
Daniela Nan
Tenor:
Suciu Ioan
Dauceanu Sergiu
Sandu Luca
Bas:
Meres Manuel
Wolf Cristian
Sandu Alexandru
Coristii si-au sarbatorit dirijorul
Întâlnirea corurilor ortodoxe din München, la a 18-a ediție. Două coruri au reprezentat Ortodoxia românească
24.03.2024
Corul parohial “Agapia” – între trecut şi viitor
Primul grup coral al românilor din München s-a constituit în urmă cu aproximativ patruzeci de ani din iniţiativa şi prin strădania vrednicului preot greco-catolic Dr.Vasile Zăpârţan, singurul preot român care oficia atunci la München.
Mai târziu, după înfiinţarea parohiei Buna Vestire (anul 1986), acest grup coral a luat parte la slujbele duminicale atât pentru greco-catolici, oficiate în acea vreme de Mons. Dr. Octavian Bârlea, cât şi pentru creştinii ortodocşi de la parohia Buna Vestire, oficiate de Pr. Dumitru Popa, slujbele oficiindu-se alternativ.
În toamna anului 1987 preotul Simion Felecan solicită azil politic în München şi după mai multe concelebrări cu preotul titular al parohiei ortodoxe, P.C.Dumitru Popa, solicită intrarea în structurile canonice ale Vicariatului ortodox român din Freiburg/Patriahia Ecumenică.
Apropiindu-se Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Vicariatul acordă preotului Simion Felecan binecuvântarea de slujire şi păstorire a credinciosilor parohiei Buna-Vestire din München.
Acest moment a corespuns cu acţiunea Mons. Dr.Octavian Bârlea care, într-un Apel adresat Comunităţii româneşti din München, chema pe toţi românii ortodocşi să adere la Biserica greco-catolică. Românii ortodocşi, fideli credinţei strămoşeşti, nu răspund favorabil acestei chemări şi, dupa acest moment nefericit, corul românilor din Mănchen, care pâna atunci cânta atât pentru ortodocși cât si pentru uniți, s-a scindat, un grup cântând pentru ortodocsi, iar unul pentru greco-catolici. Marea majoritate a coriştilor fiind ortodocşi s-au alăturat parohiei „Buna Vestire” şi la propunerea preotului Simion Felecan, care intre timp devenise preot paroh, s-a constituit în grupul coral „Agapia”.
Conducerea corului a fost preluată de maestrul Marius Cosmescu, fost solist de opera, iar la uniți a rămas un grup coral condus de Doina Tăutu.
Centenarul morţii lui Mihai Eminescu -1989- mobilizează întreaga suflare românescă din München. Se fac demersurile necesare ridicării unui bust a lui Eminescu la München, se organizează un spectacol de gală cu solişti de marcă preintre care: Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez Guguianu, Marina Crilovici, Marius Cosmescu, se pune în scenă un fragment din capodopera eminesciană Luceafărul în regia celebrului regizor Vlad Mugur și a scenaristului Stürmer. În cadrul spectacolului își face apariția și corul Agapia cu trei piese din repertoriul clasic romanesc pe versuri de Eminescu.
Momentul Eminescu a însemnat dealfel coagularea ortodocsilor români din München şi, implicit, consolidarea corului Agapia.
De atunci şi până astăzi, corala „Agapia” a fost prezenta fără întrerupere la toate slujbele duminicale oficiate în biserica St.Lukas şi St.Pius, la toate manifestările cultural- religioase şi patriotice care au avut loc în München,concertand deasemenea în Berlin, Aachen, Regensburg, Ulm, Augsburg, Nürnberg s.a.; a susţinut mai multe concerte religioase în biserici ortodoxe,catolice şi lutherane, a fost prezent la diferite slujbe ecumenice, la serbări literare şi festivaluri corale, oferind ascultătorilor crâmpeie din tezaurul creaţiei corale româneşti.
După această benefică experienţă, corul Agapia doreşte să-şi îmbunătăţească nu numai repertoriul, ci şi calitatea interpretativă pentru a reuşi să pună în valoare calităţile excepţionale ale muzicii şi sensibilităţii româneşti. Pentru împlinirea acestui deziderat, corul Agapia are nevoie de corişti buni şi conştincioşi, cu spirit de sacrificiu şi dragoste de frumos.
Atingerea unui înalt nivel interpretativ care să facă cinste Comunităţii româneşti din München nu poate fi realizat decât cu o participare şi devoţiune exemplare.
Suntem o comunitate numeroasă, cu multe talente, cu mulţi tineri, care ar putea realiza, doar cu puţină bunăvoinţă, lucruri minunate care să facă cinste valorilor spirituale si artistice ale neamului nostru, nu numai Comunităţii româneşti din München.
Dacă evenimentele din 1989 ne-au găsit nepregătiţi, măcar acum să conştientizăm imperativul vremurile pe care le trăim – vremuri încărcate de motivaţii istorice fără precedent, care se succed într-un ritm alert- pentru a veni în întâmpinarea lor cu ceea ce putem fiecare, si să nu aşteptăm de la alţii ceea ce ne revine nouă să facem.
Pentru toţi cei din diasporă, aceasta ar trebui să fie o preocupare permanentă, ba chiar un imperativ.
Iată doar câteva din motivele care ne-au determinat să facem apel la bunăvoinţa tuturor celor înzestraţi cu calităţi vocale rugându-i să dea glas chemării noastre, pentru a întări rândurile mesagerilor de cântec şi de dor românesc.
Cu “talantul” primit, putem sluji şi lui Dumnezeu şi Neamului din care facem parte. Şi, har Domnului, poporul român are multe comori, dar nu intotdeauna ştie să şi le pună în valoare.
-Nu ştim? Nu putem? Sau nu vrem?
-Dacă ştim şi putem dar nu vrem, aceasta ne face şi mai vinovaţi.
În speranţa că veţi înţelege, iubiti frati de credinta si de neam, raspundeti cu dragoste si daruire apelului pe care vi-l facem.
Vă aşteptăm cu dragoste in randul coristilor nostri, asigurându-vă de toată preţuirea şi recunoştinţa noastră.
Preot paroh,
Simion Felecan
